Bartender. A fi sau a nu fi?

Cele mai nașpa slujbe sunt cele care implică interacțiuni cu oameni. (adică majoritatea)

Dar de asemenea, aceste locuri de muncă ne oferă cele mai amuzante povești cu oameni.

Toate job-urile pe care le-am avut pe timpul studenției (adică și acum) au presupus asta, dar cel mai memorabil personaj rămâne un bătrânel îmbrăcat foarte elegant, cu valiză corporatisă, care parea că tocmai a călătorit din trecut.  M-a întrebat foarte nonșalant daca avem ciorbe, deși noi servim doar produse pe bază de pui. Pană la urmă și-a cumpărat ceva (călătoria în timp stârnește foame) și când a venit momentul să plătească, a zis că dorește să folosească cardul. Când am vrut să mă întind să-i iau pos-ul, observ că își scoate batistuța din buzunarul de sus a hainei și începe să-și steargă amprentele de pe pos. Nu cred că am mai întâlnit o persoană la fel de paranoică.  Eram sigură că nu sunt singura persoană care are povești de genul, asă că am decis să mai întreb și alti oameni ce peripeții au avut cu clienții:

“Atunci când lucrezi într-un bar/club/pub care își desfășoară activitatea și noaptea, e destul de clar că e cam greu să te înțelegi cu clienții din cauza muzicii atunci când vin să comande la bar. Te obișnuiești cu timpul, dar apoi de la o anumită oră începi să nu te mai înțelegi cu ei din motive evidente. Ce am să povestesc acum s-a întâmplat de extrem de multe ori, și chiar dacă ei erau bine intenționați, asta nu ne-a oprit să râdem de fiecare dată. În localul nostru, o bere costă 6 lei, așa că undeva spre orele dimineții, se apropie de bar un tânăr (de obicei e un ”el”, dar au fost și excepții) cu o bancnotă de 5 lei în mână și  comandă o bere. Îi spun frumos că mai are nevoie de 1 leu, la care veșnica replică ”nu, nu, păstrează-i!”. Îi repet că EL mai are nevoie de 1 leu pentru a cumpăra berea, dar nicio șansă ”Serios, e ok!”. Every single time.”

“Din nou, din motive evidente, înainte să închidem barul dimineața, verificăm să nu fi rămas vreun ”rătăcit” înăuntru înainte de a activa alarma, pentru că altfel s-ar întâlni cu mascații de la intervenție. Căutăm în toate locurile posibile, pentru că pe parcursul anilor, au rămas oameni încuiați în cele mai neașteptate locuri, cum ar fi dulapul de sub chiuveta din baie (da, știu). Au mai rămas prin backstage, pe o canapea în spatele barului, în întuneric, făcându-și somnul de frumusețe. Când se trezesc și fac o mișcare, se pornește alarma, iar intervenția ajunge în maximum 2 minute. Ca orice oameni normali, noi ne uitam pe camere să vedem ce făceau respectivii în timpul în care își dădeau seama unde sunt. Unul dintre ei, cel mai detașat, s-a trezit, s-a dus în spatele barului, a deschis laptopul nostru, și a intrat pe Facebook. Csf, n-ai csf.”

Poate omul nu mai avea baterie pe telefon, foarte convenabil.

”Ca peste tot, și în baruri se mai pierd diverse lucruri (mai ales în baruri), cum ar fi telefoane, genți, portofele, etc. Dacă sunt găsite de niște oameni de treabă, ele sunt aduse la bar, ni le dau nouă, iar persoana în cauză va întreba prima oară la noi dacă nu cumva s-a găsit. Dacă nu vine nimeni, căutăm un buletin printre lucrurile găsite, și anunțăm pe internet. Într-o seară frumoasă de vineri eram în bar, lucram, și nu știu dacă ați fost toți în Flying Circus, dar pentru cei care nu știu, barul nostru este foarte lung. Eu eram chiar pe la mijlocul lui, când deodată mă trezesc cu un individ complet necunoscut lângă mine, în bar, cu o poșetă în mână (nu știu când și pe unde a intrat). Îi spun frumos să iasă afară, iar el îmi spune că a găsit o geantă. Fiind aglomerat și gălăgie, mă enervez și strig la el ”Lasă geanta la noi, și DU-TE!”. Cu o față foarte speriată, strigă și el ”Tu nu înțelegi! Am găsit o geantă!”, după care fuge din bar, și mă lasă pe mine foarte confuză acolo. Legenda spune că și acum umblă cu geanta după el.

”Am lucrat într-un bar în care obișnuiam sa ies destul de mult, și evident, îi cunoșteam pe toți clienții fideli.

Într-o zi, au venit cei de la poliție să facă un control, s-au uitat puțin la oamenii din jur și mi-au spus să nu servesc oamenii care sunt în stare de ebrietate. Eu l-am intrebat frumos cum îmi dau seama care sunt cei în stare de ebriatate și fix atunci intră în bar un prieten foarte bun, rupt de beat, îl ia pe polițist de după gât și spune:”Sper că nu vă luați de băiatul ăsta, e un om foarte de treabă îch, îch…”. Polițistul se uită la el, dupa aceea la mine și spune:”Uitați, cam acesta este exmplul perfect de persoană care se află în stare de ebriatate”.

Consider că fiecare persoană are momente în care-și urăște job-ul și dorește să-l schimbe, dar momentele de genul merită într-adevăr trăite. (De persoanele cu foarte muuultă răbdare)

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *